Preturile mici la locuinte ascund munca la negru si evaziunea fiscala

0
107

In Romania avem printre cele mai mici preturi la locuinte din Uniunea Europeana. Aparent acest lucru ar parea normal datorita nivelului mic de salarizare, insa in realitate acest cost nu depaseste 20% din valoarea unei locuinte.

Poate ca unii nu sunt de acord cu mine ca preturile la locuinte sunt mici, dar atunci cand este mai rentabil sa platesti o rata decat o chirie, cu siguranta ca asa este.

Romania este statul din Uniunea Europeana cu rata cea mai mare a proprietatii. Acest lucru nu tine de cultura, cat mai ales de un calcul financiar elementar si care arata ca e mai ieftin sa fii proprietar decat chirias.

Mai mult decat atat: sectorul constructiilor reprezinta un pilon de baza in economia nationala, iar constructia privata de locuinte reprezinta o componenta importanta in cresterea economica.

La acest moment ne aflam intr-un varf atat in ceea ce priveste creditarea, cat si construirea de locuinte. Acest lucru a facut sa existe un deficit in ceea ce priveste forta de munca, fapt ce a dus la cresterea nivelului de salarizare in domeniul constructiilor.

Echipe de muncitori plecate dincolo de granitele Romaniei s-au intors in ultimii ani inapoi in tara, deoarece a devenit mai rentabil sa construiasca aici decat in spatiul european.

Insa toate aceasta economie se bazeaza pe doua componente importante: munca la negru si evaziunea fiscala. Culmea ironiei este ca de cele mai multe ori cei care sunt trasi la raspundere sunt tocmai cei care au angajati in acte si construiesc folosind o forma juridica de organizare a activitatii economice. Ei sunt tinta controalelor venite din partea autoritatilor statului.

Insa trebuie sa privim substratul muncii la negru in domeniul constructiilor: taxarea exagerata, fapt care duce in cele din urma la cresterea costurilor la limite dincolo de cele sustenabile. Romanii nu isi permit sa ofere mai mult pe aceste locuinte, iar agentii economici se adapteaza natural acestor realitati incercand o reducere de costuri. In fapt, munca la negru este raspunsul economiei la suprataxarea fortei de munca.

In timp ce sume colosale de bani se scurg in afara tarii, in timp ce cresterea economica aduce profituri importante in conturile marilor companii, bugetul statului se bazeaza intr-o componenta importanta pe supraimpozitarea fortei de munca.

Or, cu cat pui mai mult peste, cu atat mai mult va creste acest fenomen ce lasa fara de protectie pe angajati.

Experienta practica ne arata ca in domeniul constructiilor cea mai mare parte a lucrarilor se executa cu personal care nu are absolut nici o forma de angajare. Aceasta afirmatie nu este valabila doar pentru lucrarile private, cat si pentru cele publice.

Or, lipsa angajarii inseamna lipsa de drepturi, inclusiv cele la o ingrijire corecta a sanatatii.

O a doua componenta importanta negativa este evaziunea fiscala. Fenomenul construirii in regie proprie este unul arhicunoscut, dar nicio autoritate a statului nu a luat masuri pentru a stopa real acest fenomen.

Practic, cei care inregistreaza in mod legal tot fluxul financiar sunt dezavantajati de faptul ca au o concurenta neloiala. Vorbim, de asemenea, de un fenomen arhicunoscut, dar asupra caruia niciun partid politic nu s-a oprit pentru a gasi solutii.

Dar construirea in „regie proprie” in afara unui circuit fiscal vine si cu alte dezavantaje: nu stii ce anume s-a construit, deoarece de multe ori aceste constructii au fost realizate dupa bunul plac al investitorului.

In mod normal, bancile si inclusiv Fondul de Garantare nu ar trebui sa ofere credite pe bunuri asupra carora nu exista nicio garantie ca au fost corect executate. Este ca si cum ai cumpara un autoturism fara a te uita si sub capota. Ca sa fii sigur de acest lucru ar trebui sa ceara cartea tehnica, sa analizeze daca specialistii au aprobat lucrarile si daca acest lucru este consemnat in documente.

Practic statul este la acest moment partas la aceasta frauda, prin faptul ca accepta creditare pe bunuri despre care nu detine absolut nicio informatie, iar bancile accepta un asemenea risc din cauza gustului ridicat pentru profit. Si de ce nu ar face acest lucru din moment ce statul le garanteaza creditele, iar bancherii raman numai cu profitul?

Cezar Petre este inginer, absolvent al Universitatii Tehnice de Constructii Bucuresti. Cu experienta in proiectarea si urmarirea executiei in conditii de calitate a constructiilor, in acest moment este presedintele Colegiului Tehnic al Dirigintilor de Santier.

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here